GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie]. Vezi definitia »

VILLAFRANCHIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul de la sfârșitul pliocenului de facies continental. (< fr. villafranchien) Vezi definitia »

gologán (gologáni), s. m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creație expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. și gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicații, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” și „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicație insuficientă. Der. gologăneț, s. n. (mărunțiș; bănet); gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” și bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231). Vezi definitia »

FIZICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în fizică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. physicien]. Vezi definitia »

șuleán, șuleánă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) oblic, pieziș. 2. (s.f.) fiecare dintre găurile oblice care se perforează în peretele unui abataj, pentru a se introduce explozivul; împușcătură. Vezi definitia »