BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus) Vezi definitia »

ALÉU interj. v. aoleu. Vezi definitia »

ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab. Vezi definitia »

ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu]. Vezi definitia »

APATEU, com. în jud. Arad; 4.143 loc. (1991). Vezi definitia »