Definita cuvantului temnic
témnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu temnic
IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique]. Vezi definitia »
AMNIÓTIC adj. referitor la amnios, al amniosului. (< fr. amniotique) Vezi definitia »
PROPIÓNIC adj. acid ~ = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice. (< fr. propionique) Vezi definitia »
CATABÁTIC, -Ă adj. (Despre vânturi; op. anabatic) În cădere. [< fr. catabatique]. Vezi definitia »
cráinic, cráinice, s.n. (reg.) mașină de ridicat pietre și lemne grele; granic, posadă. Vezi definitia »