șechi adj. m. (reg.) bălțat. Vezi definitia »

ZBENGHI s. n. v. benghi. Vezi definitia »

GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (când cineva șade). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). Vezi definitia »

TINDECHÍ, tindechesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A întinde pânza cu tindechea; p. ext. a țese mereu (mutând progresiv tindechea). – Din tindeche. Vezi definitia »

APRESCHÍ s. n. gheată călduroasă care se folosește iarna, după schiat. (< fr. aprés-ski) Vezi definitia »