BANGUI [bãghi], cap. Rep. Centrafricane, port pe Oubangui; 596,8 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic și economic al țării. Întrepr. textile, de încălț., producătoare de ulei de cocos și de prelucr. a lemnului. Universitate. Întemeiat în 1889. Centrul ad-tiv (din 1914) al terit. Oubangui-Chari din componența Africii Ecuatoriale Franceze, a devenit cap. statului independent Republica Africa Centrală (din 1960), a Imperiului (din 1976) și a Republicii Centrafricane (din 1979). Vezi definitia »

șurguluí, șurguluiésc, vb. IV (reg.) a năzui, a râvni. Vezi definitia »

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni. Vezi definitia »

cu coada ochiului expr. pe furiș, discret. Vezi definitia »

șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură). Vezi definitia »