Definita cuvantului tendință
tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tendință
STRINGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza. Vezi definitia »
INCLINOGRÁMĂ, inclinograme, s. f. Grafic în care se reprezintă proiecția pe plan orizontal a poziției axei unei sonde, incluzând variația înclinării sondei cu adâncimea și variația azimutului corespunzător. – Din engl. inclinogram. Vezi definitia »
AEROMEDICÍNĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului. (< engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin) Vezi definitia »
DENSIGRÁMĂ s. f. diagramă obținută prin densigrafie. (< fr. densigramme) Vezi definitia »
NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”. Vezi definitia »