PICĂTÚRĂ, picături, s. f. 1. Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picături = din când în când, câteodată; p. ext. în timpul liber, pe apucate. Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare. ◊ Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit. Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă. 2. (La pl.) Substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături (1). – Pica¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

VITAMINÓZĂ s. f. boală provocată de excesul de vitamine. (< fr. vitaminose) Vezi definitia »

SARCOPLÁSMĂ s. f. citoplasmă a fibrelor musculare. (< fr. sarcoplasma) Vezi definitia »

PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza]. Vezi definitia »

DIOXÍNĂ s. f. substanță chimică foarte toxică. (< engl. dioxin) Vezi definitia »