Definita cuvantului terci
térci (-iuri), s. n. – Mămăligă foarte moale, coleașă. Origine necunoscută, poate expresivă; dar nu e atestată rădăcina cu care s-ar putea pune în legătură. Explicația din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuială, s. f. (acțiunea de a face terci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu terci
AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul. Vezi definitia »
DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f. Persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci. Vezi definitia »
DEZBÂRCÍ, dezbârcésc, vb. IV. ~ Tranz. A îndepărta cutele, ridurile; a netezi. (pref. dez- + zbârci) Vezi definitia »
arici s. m. sg. sistem de închidere a genților, a pantafilor etc. Vezi definitia »
ÎNTUNERICÍ, întunericesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întuneca. – Lat. intenebricare. Vezi definitia »