Definita cuvantului terci
térci (-iuri), s. n. – Mămăligă foarte moale, coleașă. Origine necunoscută, poate expresivă; dar nu e atestată rădăcina cu care s-ar putea pune în legătură. Explicația din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuială, s. f. (acțiunea de a face terci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu terci
a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. Vezi definitia »
strălucí (-césc, -ít), vb. – A luci puternic, a sclipi, a scînteia. De la luci, cu pref. stră- (Pușcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la lūcēre (*tralūcῑre, după Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stral’üzir, calabr. straluciri. – Der. străluc, s. m. (insectă, Cerambyx moschatus), deverbal; strălucit, adj. (ilustru, splendid); strălucitor, adj. (splendid, lucitor). Vezi definitia »
ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. Vezi definitia »
pochihéci (-ciuri), s. n. – (Mold.) Tindeche la războiul de țesut. Rut. popyhaty „a împinge” (Tiktin). Vezi definitia »
ALPII SCANDINAVICI, sistem muntos în V Pen. Scandinave format în orogeneza caledoniană. Alt. max.: 2.472 m (vf. Glittertinden). Munți fragmentați de văi tectonice adînci, în zona superioară puternic neteziți de eroziune. În E sînt mărginiți de un podiș (400-700 m alt.) fragmentat de cursuri de apă paralele. Vezi definitia »