GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique]. Vezi definitia »

iúfă s.f. sg. (înv.) început, dever, afacere, vânzare. Vezi definitia »

tăvăleală, tăvăleli s. f. (pop., er.) act sexual. Vezi definitia »

străválă s.f. (reg.; în loc. adv.) de-a străvala = de-a rostogolul, de-a păstrăgala. Vezi definitia »

DÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toți adepții ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme]. Vezi definitia »