Definita cuvantului testament
testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu testament
STAGNÁNT, -Ă adj. 1. (Despre ape) Care nu curge; stătător. 2. (Despre abstracte) Care stă pe loc, nu se dezvoltă; inactiv; (p. ext.) nefavorabil progresului. [Cf. fr. stagnant]. Vezi definitia »
SIMULÁNT, -Ă, simulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care simulează o boală, o nebunie etc. – Simula + suf. -ant. Cf. fr. simulateur. Vezi definitia »
FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens]. Vezi definitia »
TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament) Vezi definitia »
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant). Vezi definitia »