Definita cuvantului teter
téter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creație expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s. m. (prost), cu suf. -ză; tititez, s. n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduș; copil, obraznic, băgăreț), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s. f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s. n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, grație, farmec); terteleac (var. terteleci), s. n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék, cf. perpelici. Explicațiile lui titirez porninid de la ceh. titerka „jucărie” (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiași rădăcini pare să aparțină titilă, s. f. (căpățînă, tărtăcuță; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s. n. (culme, vîrf).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu teter
CHELICÉR s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. (< fr. chélicère) Vezi definitia »
nervi de fier / de oțel expr. stăpânire de sine, calm perfect; sistem nervos echilibrat. Vezi definitia »
ARBER, WERNER (n. 1929), microbiolog elvețian. Prof. univ. la Basel. Studii în domeniile biofizicii și biologiei moleculare. Cercertări privind enzimele de restricție în genetica moleculară, în special rolul acestora în recunoașterea nucleotidelor și separarea leziunilor de excizie ale DNA. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1978), înpreună cu D. Nathans și H. Smith. Vezi definitia »
TRAVERSIÉR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru traversat. ◊ Curent traversier = curent perpendicular pe intrarea unui port sau a unui canal. [Pron. -si-er. / < fr. traversier]. Vezi definitia »
TRANSCEIVER [TRANSÍVĂR] s. n. aparat de emisie-recepție folosit de radioamatori. (< engl. transceiver) Vezi definitia »