AMÓNIU s. n. sg. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Fr. ammonium. Vezi definitia »

PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2).- Parc + suf. -giu. Vezi definitia »

terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu ‹ negru, suriu ‹ sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță. Vezi definitia »

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu. Vezi definitia »

PLANETÁRIU s. n. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr. planétarium) Vezi definitia »