ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

CICLOTIMÍE s.f. (Med.) Stare psihică morbidă, caracterizată prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune. [Gen. -iei. / < fr. cyclothymie, cf. gr. kyklos – cerc, thymos – stare de spirit]. Vezi definitia »

HEMIPARESTEZÍE, hemiparestezii, s. f. (Med.) Parestezie a unei jumătăți a corpului. – Din fr. hémiparesthésie. Vezi definitia »

LEUCOCITURÍE s. f. prezența leucocitelor în urină. (< fr. leucocyturie) Vezi definitia »

FILTRÁȚIE s. f. filtrare. (< fr. filtration) Vezi definitia »