Definita cuvantului ticlui
ticluí (-uésc, -ít), vb. – 1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ticlui
ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scote carnea de pe o piele în stare crudă. Vezi definitia »
URUÍ1 vb. IV. v. hurui. Vezi definitia »
BAHLUI, afl. dr. al Jijiei, în amonte de Chiperești; 110 km. Izv. din E Pod. Sucevei (Dealu Mare), străbate C. Moldovei și trece prin Hîrlău și Iași. Numeroase iazuri pentru piscicultură. Vezi definitia »
SUI- elem. „porc”. (< fr. sui-, cf. lat. sus, suis) Vezi definitia »
DESFĂTUÍ, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des1- + sfătui (după fr. déconseiller). Vezi definitia »