BÁZĂ s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fața unui poliedru, situată în poziția cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esențial, a ceva. ♦ Element principal al unei combinații chimice. 3. Bază economică = totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Bază militară = loc special pe teritoriul unui stat unde staționează trupe dotate cu mijloace de luptă necesare acțiunilor de război. 5. Bază sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanță cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin]. Vezi definitia »

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure. Vezi definitia »

TROMBÍNĂ, trombine, s. f. Enzimă care participă la procesul de coagulare a sângelui. – Din fr. thrombine. Vezi definitia »

AMIBIÁZĂ s. f. boală parazitară provocată de amibe. (< fr. amibiase) Vezi definitia »

STRONGILÓZĂ s. f. boală parazitară cauzată de strongil, prin tulburări digestive, debilitate etc. (< fr. strongylose) Vezi definitia »