Definita cuvantului țigan
țigán (-ni), s. m. – Rom. – Var. înv. ațigan. Mgr. τσίγγανος, prin intermediul sl. (a)ciganinŭ (Cihac, II, 433; Tiktin; c.f Vasmer, III, 294), cf. sb., cr. ciganin, slov. cigan, pol., rus. cygan, mag. cigány, tc. çengene (› cenghenea, s. f. țigan, termen depreciativ). – Der. țigană, s. f. (înv., femeie din neamul țiganilor); țigănărit, s. n. (înv., impozit pe țiganii robi); țigancă, s. f. (țigană), din sl. cyganŭka; țigăncușe, s. f. (diminutiv de la țigancă; plantă, Tagetes erecta); țigănesc, adj. (privitor la țigani); țigănește, adv. (ca țiganii); țigăni vb. refl. (a se umili, a se căciuli; a se tîrgui exagerat); țigănime, s. f. (mulțime de țigani); țigănos, adj. (cu aspect de țigan; jegos); țigănuș, s. m. (diminutiv de la țigan; pasăre acvatică, Falcinellus igneus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țigan
CIUCEAN, ciuceane, s. n. 1. penis de dimensiuni mari, impresionant Vezi definitia »
SATLUNGEÁN, -Ă, satlungéni, -e, s.m., adj. v. satulungean. (/Sat/u/lung/ (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »
REDÁN s. n. 1. ieșitură în zidul unei fortificații. ◊ serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. (< fr. redan) Vezi definitia »
PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien]. Vezi definitia »
a ieși la maidan expr. (intl.) 1. a se face cunoscut în lumea interlopă. 2. a ieși la jefuit. 3. a practica prostituția. Vezi definitia »