Definita cuvantului țigan
țigán (-ni), s. m. – Rom. – Var. înv. ațigan. Mgr. τσίγγανος, prin intermediul sl. (a)ciganinŭ (Cihac, II, 433; Tiktin; c.f Vasmer, III, 294), cf. sb., cr. ciganin, slov. cigan, pol., rus. cygan, mag. cigány, tc. çengene (› cenghenea, s. f. țigan, termen depreciativ). – Der. țigană, s. f. (înv., femeie din neamul țiganilor); țigănărit, s. n. (înv., impozit pe țiganii robi); țigancă, s. f. (țigană), din sl. cyganŭka; țigăncușe, s. f. (diminutiv de la țigancă; plantă, Tagetes erecta); țigănesc, adj. (privitor la țigani); țigănește, adv. (ca țiganii); țigăni vb. refl. (a se umili, a se căciuli; a se tîrgui exagerat); țigănime, s. f. (mulțime de țigani); țigănos, adj. (cu aspect de țigan; jegos); țigănuș, s. m. (diminutiv de la țigan; pasăre acvatică, Falcinellus igneus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țigan
peregrinomán, peregrinománi, s.m. (înv.) persoană căreia îi place să călătorească exagerat de mult. Vezi definitia »
GENIÁN, -Ă adj. referitor la bărbie. (< fr. génien) Vezi definitia »
aliman s. m. sg. (intl.) necaz, belea, bucluc Vezi definitia »
DIETETICIÁN, -Ă, dieteticieni, -e, s. m. și f. Specialist în dietetică. [Pr.: di-e-te-ti-ci-an] – Din fr. diététicien. Vezi definitia »
CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan. Vezi definitia »