Definita cuvantului țîmburuș
țîmburúș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țîmburuș
vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri Vezi definitia »
surcăláș, surcăláșe, s.n. (reg.) fusul mic al țevii de la o suveică mică; huludeț mic. Vezi definitia »
SIBIÁȘ, sibiașe, s. n. Ață groasă (folosită în cizmărie). [Pr.: -bi-aș] – Sibiu (n. pr.) + suf. -aș. Vezi definitia »
FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țară Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș. Vezi definitia »
baș adv. – Chiar, tocmai, exact așa. – Var. abeș. Sb. baș. Necunoscut în afară de Banat și Olt. Vezi definitia »