Definita cuvantului țîmburuș
țîmburúș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țîmburuș
1.Ostaș care făcea parte dintr-o legiune romană 2.Membru care facea parte dintr-o organizatie romaneasca nationalista care punea accentul pe valorile spirituale romanesti precum si pe creearea omului nou dupa un model religios(ortodox). Vezi definitia »
botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii Vezi definitia »
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș. Vezi definitia »
CORIDORÁȘ, coridorașe, s. n. Diminutiv al lui coridor. – Coridor + suf. -aș. Vezi definitia »
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. Vezi definitia »