Definita cuvantului tîmplă
tîmplă (-le), s. f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s. m. (dulgher), pe care Tiktin și Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s. f. (dulgherie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîmplă
chiegórniță, chiegórnițe, s.f. (reg.) vas în care se încheagă laptele strecurat. Vezi definitia »
PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise) Vezi definitia »
STÓFĂ s.f. Țesătură de lână, de fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziție, talent, aptitudini. [Var. ștofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff]. Vezi definitia »
ANALOÁGĂ adj.f. v. analog2. Vezi definitia »
SPERMATÍDĂ s.f. (Biol.) Celulă germinală masculină rezultată prin diviziunea spermatocitului. [< fr. spermatide]. Vezi definitia »