Definita cuvantului tină
tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tină
ALCALICELULÓZĂ s. f. Derivat alcalin al celulozei folosit la fabricarea viscozei și a esterilor celulozei. – Fr. alcalicellulose. Vezi definitia »
HETEROMETÁBOLĂ adj. hemimetabolă. (< fr. hétérométabole) Vezi definitia »
BENZOPURPURÍNĂ s.f. Substanță roșie care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți pentru bumbac. [< fr. benzopurpurine]. Vezi definitia »
GLISÁDĂ, glisade, s. f. Zbor în care un avion înaintează înclinat pe o aripă, astfel încât să se apropie de sol parcurgând o distanță cât mai mică. – Din fr. glissade. Vezi definitia »
OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală. Vezi definitia »