Definita cuvantului tinctură
tinctúră (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tinctură
chelarábă (calarábă), chelarábe (calarábe), s.f. (înv.) brozbă, gulie. Vezi definitia »
PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pŭrçek. Vezi definitia »
CADAVERÍNĂ s. f. amină care rezultă din descompunerea lizinei, în procesul de putrefacție cadaverică. (< fr. cadavérine) Vezi definitia »
LITOGENÉZĂ s.f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare în general. [< fr. lithogenèse, cf. gr. lithos – piatră, genesis – naștere]. Vezi definitia »
MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Reg.) Mlaștină, smârc. – Din bg.. scr. mlaka. Vezi definitia »