Definita cuvantului tînjală
tînjálă (-jéli), s. f. – 1. Oiște de căruță care se adaugă cînd se folosește un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiște care unește jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s. n. (oiște atașată); tînjeluță, s. f. (furca terminală a oiștei sau oiștea atașată).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tînjală
DECÁDĂ s.f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. 2. Grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. [< fr. décade, cf. it. decade, lat. decas, gr. dekas]. Vezi definitia »
AMILOPECTÍNĂ, amilopectine, s. f. Component al amidonului care constituie învelișul exterior și insolubil al granulelor de amidon. – Din fr. amylopectine. Vezi definitia »
HIPNONARCÓZĂ s. f. narcoză obținută prin hipnoză. (< germ. Hypnonarkose) Vezi definitia »
cráină, cráine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina = a bate marginile, a umbla fără rost. Vezi definitia »
osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie. Vezi definitia »