Definita cuvantului țînțar
țînțár (-ri), s. m. – Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. țințar. Megl. țănțar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cénzalo. – Der. țînțăraș, s. n. (un anumit dans popular); țînțărime, s. f. (mulțime de țînțari).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țînțar
ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar. Vezi definitia »
UMERÁR, umerare, s. n. 1. Umeraș. 2. Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. Împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii cei ce suferă de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar. Vezi definitia »
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar. Vezi definitia »
LUPANÁR, lupanare, s. n. Bordel. – Din fr., lat. lupanar. Vezi definitia »
spicár s.n. sg. (reg.) partea din vârful stogului alcătuită din rămășițe de spice, adunate cu grebla. Vezi definitia »