Definita cuvantului tipic
tipíc (-ce), s. n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s. f. (manie); tipicale, s. f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
ZETÉTIC2, zetétici, s.m. Nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »
PERICLÍNIC, -Ă adj. Prevăzut cu un periclin, care constituie periclinul. [Cf. fr. périclinique]. Vezi definitia »
POÉTIC, -Ă adj. 1. Propriu, caracteristic poeziei, de poezie. ◊ Artă poetică v. artă; licență poetică v. licență. 2. (Fig.) Propriu a inspira un poet; (p. ext.) încântător, minunat. // s.n. Categorie estetică desemnând genul poetic. [Pron. po-e-, pl. -ci, -ce. / < lat. poeticus, cf. fr. poétique]. Vezi definitia »
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice Vezi definitia »
CEFALÁLGIC, -Ă I. adj. referitor la cefalalgie. II. adj., s. n. (medicament) contra durerilor de cap. (< fr. céphalalgique) Vezi definitia »