Definita cuvantului tiran
tirán (-ni), s. m. – Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57), sec. XVII. – Der. tiranic, adj., din fr. tyrannique; tirănesc, adj. (înv., tiranic); tirănește, adv. (înv., tiranic); tirăni, vb. (înv., a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. înv. tirănie), s. f. (despoție) din gr. τυραννία; tiraniza, vb., din fr. tyranniser; tiranisi, vb. (a tiraniza), din gr. τυραννίζω, aorist τυράννησα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tiran
CALABRIÁN s.n. Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bri-an. / < fr. calabrien, cf. Calabria – regiune în sudul Italiei]. Vezi definitia »
chețălván s.n. (reg.) un fel de stofă. Vezi definitia »
IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Ioniei sau care era originară din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau populației ei, privitor la Ionia sau la populația ei. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI a. Cr. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien. Vezi definitia »
SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan. Vezi definitia »
ALCMAN (sec. 7 î. Hr.), poet liric și muzician grec. Unul dintre întemeietorii poeziei corale („Parteneele”). Vezi definitia »