BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării. Vezi definitia »

schitecúț, -ă, adj. (reg.; despre oameni) curățel, îngrijit, dichisit, gătit. Vezi definitia »

STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”. Vezi definitia »

pocrúț, pocrúțuri și pocrúțe, s.n. (reg.) 1. covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov. 2. așternutul de sub șaua calului. 3. legătură, boccea. Vezi definitia »

GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol². – Gol² + suf. -uț. Vezi definitia »