Definita cuvantului tîrnă
tîrnă (-ne), s. f. – 1. Coș mare de răchită, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botniță care se pune la vite pentru a le împiedica să pască. Origine incertă. Se consideră der. din bg. trăvna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tărna, adăugat de Conev 74, pare să provină din rom.), în legătură cu sl. trŭnŭ „spin”, cf. tîrn. Această der. este posibilă, dar nu încetează să fie bătătoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „împletitură de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscută.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîrnă
lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar. Vezi definitia »
BRANCÁRDĂ s. f. targă pentru transportul răniților. (< fr. brancard) Vezi definitia »
COMPARATÍSTICĂ s.f. Metoda, concepția comparatiștilor. [Cf. it. comparatistica]. Vezi definitia »
PSOÍTĂ s. f. inflamație a mușchiului psoas. (< fr. psoïte) Vezi definitia »
ÓCINĂ, ocini, s. f. (Înv. și pop.) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din sl. otĩcina. Vezi definitia »