Definita cuvantului tîrtan
tîrtán (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîrtan
PERIESOFAGIÁN, -Ă adj. din jurul esofagului. (< fr. périoesophagien) Vezi definitia »
OBOREÁN, -Ă, oboreni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește în apropierea oborului1 (1). – Obor1 + suf. -ean. Vezi definitia »
WALKMAN s. n. Minicasetofon la care audiția se realizează cu ajutorul căștilor. [Pr.: uókmen] – Cuv. engl. Vezi definitia »
VEZUVIÁN s. n. Silicat natural hidratat de calciu și de aluminiu. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Vesuvian. Vezi definitia »
comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Vezi definitia »