Definita cuvantului tist
tist interj. – 1. Pst, ei: servește pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: servește pentru a atrage atenția. – Var. țîșt, sst. Creație expresivă, cf. țîști. – Der. țistui, vb. (a impune liniște, a face pe cineva să tacă; a chema); țistuitură, s. f. (acțiunea de a face pe cineva să tacă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tist
FOURIERÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fourierismului; falansterian. (< fr. fouriériste) Vezi definitia »
ENCAÚST s. n. gen de pictură în encaustică. (< it. encausto) Vezi definitia »
HINDUÍST, -Ă adj. Referitor la hinduism. // s.m. și f. Adept al hinduismului. [Cf. fr. hindouiste]. Vezi definitia »
TURLÍST, turliști, s. m. Muncitor specializat în montarea turlelor (2). – Turlă + suf. -ist. Vezi definitia »
acést, adj. și pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. țista, istr. țăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. acești (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus și ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Pușcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestași, adj. și pron. (acesta însuși), cu -și, cf. același; acestălalt, adj. și pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150. Vezi definitia »