Definita cuvantului țoală
țoálă (-le), s. f. – 1. Covor, carpetă. – 2. Cuvertură, pătură. – 3. Haină, îmbrăcăminte. – Var. țol. Mr. ciol. Tc. çul, prin intermediul ngr. τσόλι sau τσούλι (Densusianu, Filologie, 448; Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Romnzevalle 79; Scriban); ne scapă eventuala legătură cu v. sb. calun, ceh. caloun, pol. calun „covor” (Berneker 120). Din lat. stola (Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 190) nu este posibil; și cu atît mai puțin din țuhal (Byck-Graur 38). Der. țoleturi, s. f. pl. (îmbrăcăminte); țolic, s. n. (carpetă); țolincă, s. f. (covor mic); țolină, s. f. (femeie de stradă), cf. buleandră, fleandură, hanță, tîrfă (după Philippide, Principii, 107, de la tol contaminat cu mag. cula); țoandră, s. f. (gioarsă, haină veche), prin contaminarea lui toală cu țundră (din mag. condra, după Pascu, R. critică, VI, 159; cf. Iordan, BF, II, 570); înțoli, vb. (a îmbrăca; refl., a prospera, a perveni). – Cf. țundră.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țoală
ENDOENZÍMĂ s. f. enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. (< fr. endoenzyme) Vezi definitia »
pontoarcă, pontoarce s. f. 1. (intl.) unealtă de mărimea unei pile de unghii folosită la forțarea portierelor mașinilor. 2. (la pl. – cart.) pachet incomplet de cărți de joc. Vezi definitia »
lagénă s.f. (înv.) ploscă, carafă. Vezi definitia »
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. Vezi definitia »
NÁFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum]. Vezi definitia »