Definita cuvantului țoală
țoálă (-le), s. f. – 1. Covor, carpetă. – 2. Cuvertură, pătură. – 3. Haină, îmbrăcăminte. – Var. țol. Mr. ciol. Tc. çul, prin intermediul ngr. τσόλι sau τσούλι (Densusianu, Filologie, 448; Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Romnzevalle 79; Scriban); ne scapă eventuala legătură cu v. sb. calun, ceh. caloun, pol. calun „covor” (Berneker 120). Din lat. stola (Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 190) nu este posibil; și cu atît mai puțin din țuhal (Byck-Graur 38). Der. țoleturi, s. f. pl. (îmbrăcăminte); țolic, s. n. (carpetă); țolincă, s. f. (covor mic); țolină, s. f. (femeie de stradă), cf. buleandră, fleandură, hanță, tîrfă (după Philippide, Principii, 107, de la tol contaminat cu mag. cula); țoandră, s. f. (gioarsă, haină veche), prin contaminarea lui toală cu țundră (din mag. condra, după Pascu, R. critică, VI, 159; cf. Iordan, BF, II, 570); înțoli, vb. (a îmbrăca; refl., a prospera, a perveni). – Cf. țundră.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țoală
IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse. Vezi definitia »
CONDÚCTĂ s. f. 1. țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. (< germ. Konduct) Vezi definitia »
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu ritm viu, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. Vezi definitia »
PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora. Vezi definitia »
zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli Vezi definitia »