Definita cuvantului toană
toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toană
saláică, salắici, s.f. (reg.) seceră. Vezi definitia »
mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate). Vezi definitia »
PUZZOLÁNĂ s. f. 1. Material de construcție bogat în bioxid de siliciu întrebuințat la fabricarea cimentului. 2. Tuf format din sedimentarea cenușii vulcanice. [Pr.: -țo-] – Din it. puzzolana. Vezi definitia »
EXÍNĂ s. f. membrană protectoare externă a grăuntelui de polen, a sporilor. (< fr. exine) Vezi definitia »
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară. Vezi definitia »