DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic. Vezi definitia »

GIMNÁSTIC, -Ă adj. De gimnastică, referitor la gimnastică. [Cf. fr. gymnastique]. Vezi definitia »

APAGÓGIC, -Ă adj. raționament ~ (sau demonstrație ~ă) = ddemonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie. (< fr. apagogique) Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic. Vezi definitia »

PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (1), de paragenetică (1). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. Vezi definitia »