CELÓM s.n. Cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se găsesc organele; cavitate generală. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. coelome, cf. gr. koile – cavitate]. Vezi definitia »

CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Vezi definitia »

–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos]. Vezi definitia »

TELEOZÓM s. m. cromozom telocentric cu cromomerul la extremitatea cromatidelor. (< fr. télosome) Vezi definitia »

STAFILÓM s. n. umflare a membranelor ochiului, ca urmare a unei leziuni inflamatorii sau arsuri. (< fr. staphylome) Vezi definitia »