DONCHIHOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. don-quichottisme (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote). Vezi definitia »

NEOGUELFÍSM [pron. -GHEL-] s. n. politică a democraților creștini în ajunul revoluțiilor naționale din 1848-1849 din Italia. (< it. neoguelfismo) Vezi definitia »

CAMERALÍSM s. n. Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în secolul al XVII-lea. – Din germ. Kammeralismus. Vezi definitia »

NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german]. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme]. Vezi definitia »