Definita cuvantului toroapă
toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toroapă
SEÍȘĂ s.f. Variație a nivelului apei unui lac sau unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche]. Vezi definitia »
BORMAȘÍNĂ s.f. Mașină de perforat, prin așchiere, metale etc. cu ajutorul unui burghiu. [< germ. Bohrmaschine]. Vezi definitia »
TRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne) Vezi definitia »
LAGÉNĂ s. f. 1. vas antic cu gâtul strâmt, semănând a butelie, în care se păstra vinul. 2. mică prelungire a saculei la pești, care constituie, în scara evolutivă, începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. (< lat. lagena, fr. lagène) Vezi definitia »
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. Vezi definitia »