Definita cuvantului trăbîci
trăbîcí (-ce), s. n. – Balistă, piesă înv. de artilerie. It. trabucco (Tiktin), probabil prin intermediul pol. sau mag. Sec. XVII, înv. Este dubletul lui trabuc, s. n. (țigară), din germ. Trabuko.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trăbîci
SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV) – Din sl. smučati. Vezi definitia »
opăcí, opăcésc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți. Vezi definitia »
nimicuicí, nimicuicésc, vb. IV (înv.) 1. a nimici, a spulbera; a face să-și piardă valabilitatea, a face să-și înceteze aplicarea. 2. a (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili. Vezi definitia »
CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs. Vezi definitia »
BĂRNÁCI, -E, bărnaci, -e, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor, p. ext. despre oameni) Negricios, oacheș. – Magh. barnás. Vezi definitia »