CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] – Convulsie + terapie. s. f. v. convulsie. Vezi definitia »

MEDIASTINOSCOPÍE s.f. (Med.) Explorare vizuală a mediastinului. [Pron. -di-as-, gen. -iei. / < fr. médiastinoscopie]. Vezi definitia »

FONOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi cu voce tare. (< engl. phonophobia) Vezi definitia »

ADENECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare a unui ganglion limfatic. [< fr. adénectomie, cf. gr. aden – glandă, ektome – excizie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »