Definita cuvantului trăgăna
trăgăná (trăgănéz, trăgănát), vb. – A lungi, a amîna, a tergiversa, a lucra încet. – Der. tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *tragῑnāre (Pușcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. traîner, sp., port. trajinar; trecerea lui gi › gă este analoagă cu mesteacăn, leagăn (Tiktin). În ciuda acestor coincidențe, explicația pare insuficientă; mai degrabă ar fi o der. internă, de la trage cu suf. expresiv -na, ca în alte cazuri clăti(na), ruși(na), tîmpi(na). – Der. trăgăneală (var. străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s. f. (tergiversare, întîrziere); trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneș); trăgănac, s. m. (plantă, Potentilla reptans).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trăgăna
SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner) Vezi definitia »
AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. A se conduce singur (fără amestec străin). – Din auto1- + guverna. Vezi definitia »
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune. Vezi definitia »
SCIZIONÁ, scizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune. Vezi definitia »
DEZEMULSIONÁ, dezemulsionéz, vb. I. Tranz. A separa lichidele dintr-o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Dez- + emulsiona. Vezi definitia »