Definita cuvantului trei
tréi num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trei
mănei s. pl. bani. Vezi definitia »
ciurubéi s.n. (reg.) cireașă verde, gogloșea. Vezi definitia »
podéi, podéie, s.n. (reg.) 1. pod (la șură, la grajd) unde se păstrează fânul; podeț. 2. (înv.) pridvor. 3. (înv.) scenă, estradă. 4. platou, podiș, tăpșan. 5. mobilă. 6. poiană. 7. (înv.) teren mlăștinos. Vezi definitia »
RĂSURÉI s. m. pl. Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. – Răsură2 + suf. -ei. Vezi definitia »
prâsléi, prâsléi, s.m. (reg.) localnic. Vezi definitia »