Definita cuvantului tremura
tremurá (-r, át), vb. – A face mișcări repezi și repetate. – Var. Banat trămura. Mr. treambur, tremurare, megl. tremur, tremurari, istr. tremur. Lat. tremŭlāre (Diez, I, 424; Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1760; REW 8879), cf. it. tremolare, prov. tremblá, fr. trembler, cat. tremolar, sp. temblar, astur. tremer. – Der. tremur, s. n. (tremurat), postverbal; tremurător, asdj. (care tremură); tremurătoare, s. f. (plantă, Briza media); tremurătură, s. f. (tremurat); tremurici, s. n. (tremurat; gelatină; s. m., Briza media; s. m., ciupercă, Tremellodon gelatinosus); tremuros, adj. (tremurător). – Cf. cutremura.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tremura
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. Vezi definitia »
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. Vezi definitia »
șóndra-móndra interj. (reg.) cuvânt cu care este ironizat cineva care vorbește incoerent. Vezi definitia »
ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia). Vezi definitia »
CALIACRA, jud. istoric în SE Dobrogii, în cadrul Cadrilaterului, mărginit la E de țărmul Mării Negre. Relief de podiș cu alt. de c. 300 m coborînd spre mare prin faleze înalte (Coasta de Argint). Orașe pr.: Bazargic, Balcic, Cavarna. Vezi definitia »