mazíl (mazíli), s. m. – 1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s. f. (destituire, exil); mazilime, s. f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din rom. Vezi definitia »

-PÍL² elem. „rețea”. (< fr. -pile, cf. gr. pilos) Vezi definitia »

DETONÁBIL, -Ă adj. Detonant. [Cf. it. detonabile]. Vezi definitia »

EXPLICÁBIL, -Ă adj. Care se poate explica. [Cf. fr. explicable, lat. explicabilis]. Vezi definitia »

MONOXÍL, -Ă, monoxili, -e, adj., s. n. (Barcă primitivă) făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – Din fr. monoxyle. Vezi definitia »