Definita cuvantului trist
trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trist
PIARÍST s. m. membru al unui ordin catolic, care se dedica învățământului gratuit. (< germ. Piarist, fr. piariste) Vezi definitia »
VELOCIPEDÍST, -Ă s. m. f. cel care circulă cu velocipedul. (< fr. velocipédiste) Vezi definitia »
SOLIDARÍST, -Ă adj. Referitor la solidarism. // s.m. și f. Adept al solidarismului. [< fr. solidariste]. Vezi definitia »
RADICALÍST, -Ă s.m. și f. Adept al radicalismului. [< germ. Radikalist]. Vezi definitia »
PROGRESIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al progresivismului. (< engl. progressivist) Vezi definitia »