Definita cuvantului trist
trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trist
ATOMÍST, -Ă adj. Referitor la atomism; propriu atomismului; (peior.) care tinde să înspăimânte lumea cu bomba atomică. // s.m. și f. 1. Partizan al atomismului. 2. Savant care se ocupă de fizica atomică. [Cf. fr. atomiste, it. atomista, rus. atomist]. Vezi definitia »
MOLINÍST, -Ă adj. Referitor la molinism. // s.m. și f. Adept al molinismului. [< fr. moliniste]. Vezi definitia »
111-222-1933emailaddress.tst Vezi definitia »
CAIACÍST, -Ă, caiaciști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică caiacul (2.) [Pr.: -ca-ia-] -Caiac+ suf. -ist. Vezi definitia »
BIBLÍST, -Ă s. m. f. specialist în biblistică. (< fr. bibliste) Vezi definitia »