Definita cuvantului troacă
troácă (-ce), s. f. – 1. Albie, copaie, covată. – 2. Ladă în care curge făina la moară. – 3. (Trans.) Sabot, piedică de roată de car. – 4. (Olt.) Tigvă (Lagenaria vulgaris). – Var. Olt., Trans. troc, Mold. treucă. Germ. Trog, prin intermediul săs. trôch, șvabul Trucke (Diez, Gram., I, 129; Borcea 215; REW 8932; Candrea), cf. ceh. troky (Cihac, II, 421; Densusianu, Rom., XXXIII, 287). – Der. trocar, s. m. (nume dat locuitorilor din suburbiile Brașovului, poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din Muntenia; Arg., polițist), s-a explicat prin copaia în care se vînd fructele (Lacea, Țara Bîrsei, III, 234) sau printr-un anumit obicei (Candrea), dar se datorează mai degrabă sensului de „animal care mănîncă din troacă”. Nu este clară eventuala legătură a var. treucă cu teucă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu troacă
AMPERÓRĂ s.f. Unitate de măsură practică pentru cantitatea de electricitate, egală cu cantitatea de electricitate care străbate un conductor în timp de o oră când curentul are intensitatea de un amper. [< fr. ampère-heure]. Vezi definitia »
FLATULÉNȚĂ s. f. acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine; flatuozitate, meteorism. ◊ evacuare frecventă, abundentă și necontrolată, a gazelor din intestine. (< fr. flatulence) Vezi definitia »
pichirícă s.f. (reg.) pui mic de găină pitică; pichirin. Vezi definitia »
SUBARMÓNICĂ s.f. (Fiz.) Componentă armonică a unei mărimi periodice. [După fr. sous-harmonique]. Vezi definitia »
HETEROGENÉZĂ s.f. v. eterogeneză. Vezi definitia »