Definita cuvantului troahnă
troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu troahnă
CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică și politică; p. gener. orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciátă s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce). Vezi definitia »
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-] – Var.: briliantínă s. f.] – Din fr. brillantine. Vezi definitia »
ESOFAGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a esofagului. [< fr. oesophagite]. Vezi definitia »
DISIDÉNȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidénță s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia. Vezi definitia »
CHIMOGRÁMĂ s. f. curbă, rezultatul înregistrărilor la chimograf. (< fr. kymogramme) Vezi definitia »