CAMELÍNĂ s. f. plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și fructe mici, din care se extrage un ulei folosit în pictură și la fabricarea săpunului. (< fr. caméline) Vezi definitia »

ciúdă (ciúde), s. f. – 1. (Înv.) Minunăție. – 2. (Înv.) Uimire, stupoare. – 3. Ciudățenie, lucru ciudat. – 4. Supărare, necaz. – 5. Furie, mînie. – Mr. ciudie, megl. ciudă „minunăție”. Sl. čudo „miracol” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); cf. bg., sb., cr., rut., rus. čudo, mag. csudo, csoda, alb. tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă „monstru, sperietoare”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 222. Der. ciudat, adj. (înv., minunat; ciudat, neobișnuit, singular), cf. bg. čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudățenie (var. ciudăție), s. f. (ciudățenie); ciudos, adj. (minunat; ciudat); ciudesă, s. f. (înv., minunăție), din sl. čudesa; ciudotvoreț, adj. (făcător de minuni), din sl. čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, s. f. (înv., minune), din sl. čudotvorjenije; ciudățime, s. f. (înv., minune; ciudățenie; uimire); ciudi, vb. (a uimi; a neliniști, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), cf. sl. čuditi sę „a se minuna”; înciuda, vb. (a supăra, a necăji). Vezi definitia »

sărăcăcitúră, sărăcăcitúri, s.f. (reg.) casă urâtă, sărăcăcioasă. Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »

TERMOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. (< fr. thermotechnique) Vezi definitia »