Definita cuvantului trunchiu
trunchíu (-i), s. m. – 1. Corp (uman). – 2. Tulpină (de copac). – 3. Linie directă a unei a unei familii, ascendent comun. – 4. Butuc, buștean. – 5. Butucul măcelăriei. – 6. Butucul rotarului. – Lat. truncŭlus (Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu 1765; REW 8955), cf. sp. troncho. – Der. trunchia, vb., formație neol., după fr. tronquer; truncher, s. m. (Mold., măcelar, stăpîn); trunchios, adj. (cu trunchi robust).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trunchiu
RUBINÍU, -ÍE adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu]. Vezi definitia »
țiu, țiuri s. n. gură. Vezi definitia »
CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium. Vezi definitia »
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu. Vezi definitia »
INTERMÚNDIU s. n. nume dat de filozofii epicurieni spațiilor goale dintre lumile infinite, locul fericit al existenței netulburate a zeilor. (< lat. intermundia) Vezi definitia »